Predarea silită a bunurilor mobile
Predarea silită a bunurilor mobile reprezintă forma de executare silită prin care se urmărește ca bunurile mobile să fie predate creditorului care deține titlul executoriu cu privire la aceste bunuri.
Se recurge la procedura predării bunurilor mobile, în situațiile în care debitorul obligat să restituie bunul mobil, determinat prin cantitate și calitate, nu-și îndeplinește obligația de bunăvoie până la termenul stabilit în acest scop prin hotărârea pronunțată sau în termen de o zi de la primirea somației ce i s-a adresat de către executorul judecătoresc.
Executorul judecătoresc va ridica bunul urmărit de la debitor sau de la persoana la care se află, punandu-l pe creditor în drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.
Toate cheltuielile de executare prin predarea silită a bunurilor mobile revin debitorului, obligație ce se execută în această formă.
Predarea silită a bunurilor imobile – Evacuare
Predarea silită a bunurilor imobile (evacuare) reprezintă forma de executare silită prin care se urmărește ca bunurile imobile să fie predate creditorului, care deține titlul executoriu cu privire la aceste bunuri.
Se recurge la această formă de executare, în situațiile în care partea obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, să părăsească imobilul, ori să-l predea proprietarului, nu-și îndeplinește această obligație în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite.
Dacă în imobil se regăsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării și pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredința aceste bunuri în păstrare unui administrator sechestru pe cheltuiala debitorului.
În activitatea desfășurată până în prezent, de peste 11 ani, Biroul Executorului Judecătoresc Trif Adrian-Cristian, a pus în executare foarte multe titluri executorii ce privesc evacuarea sau predarea imobilelor.
Toate cheltuielile de executare prin predarea silită a bunurilor, mobile sau imobile, revin debitorului, obligație ce se execută în această formă.
Executarea silită a obligațiilor de a face sau a obligațiilor de a nu face
Executarea silită a obligațiilor de a face sau a obligațiilor de a nu face reprezintă forma de executare silită prin care creditorul este autorizat să îndeplinească el actul ori să recurgă la altă persoană, pentru realizarea obligațiilor ce îi reveneau debitorului prin titlu executoriu.
Executarea obligației de a face – art. 903 Cod Procedură Civilă
- Dispozițiile prevăzute în prezenta secțiune sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligație de a nu face
- Creditorul va putea cere instanței de executare să fie autorizat, prin încheiere executorie, data cu citarea părților, să desființeze el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligației de a nu face.
Executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori
- încredințarea minorilor
- stabilirea domiciliului minorului
- vizitarea minorului.