Măsurile asiguratorii constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma sechestrului judiciar, sechestrului asigurator sau a popririi asiguratorii asupra veniturilor debitorului. În aceste condiții, măsurile asiguratorii rămân valabile pe toată perioada executării silite și, odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.
Aplicarea măsurilor asiguratorii dispuse de instanța judecătorească
Sechestrul judiciar – art. 972 Cod Procedura Civilă – este acea măsură asiguratorie prin care sunt indisponibilizate bunuri mobile sau imobile care fac obiectul unui proces privind proprietatea sau un alt drept real, posesia, folosința ori administrarea bunului proprietate comună, atunci când acest lucru este necesar pentru conservarea bunului respectiv.
Sechestrul asigurator – art. 952 Cod Procedura Civilă – constă în indisponibilizarea unei părți din bunurile mobile aparținând debitorului pârât, urmând ca acestea să fie vândute silit pentru realizarea creanței reclamantului dacă debitorul nu-și va executa de bună voie obligația în momentul în care reclamantul obține o hotărâre definitivă.
Poprirea asiguratorie – art. 970 Cod Procedura Civilă – reprezintă o formă de garanție preventivă în cadrul unui proces civil, având ca efect indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare și a altor bunuri mobile incorporale, urmăribile, datorate debitorului de către o terță persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu și judiciar asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În cazul în care, valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța, măsurile asiguratorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.